Teama este cel mai uman sentiment, mai ales in cadrul unei stari de tensiune, cum ar fi un conflict social, un razboi sau o cearta la care asistam. Fiecare om experimenteaza frica in diversele ei stari. De la temerile normale, care stau la baza instictului de supravietuire si autoconservare, pana la fobiile duse la extrem, toate pot fi recunoscute in activitatile noastre de zi cu zi. Cand vorbim de izbucnirea unui razboi cum este cel de la granita noastra, dintre Ucraina si Rusia, vorbim de fapt de un pericol care ne ameninta. Insa cat ne imaginam si cat este pericol real?

Diferenta intre frica constructiva si teama imaginata

Omul modern se confrunta cu tot mai multe frici, dezvoltate in fobii. Cel mai comun simptom intalnit la toate varstele este cel de anxietate, avand un indice tot mai mare in ultimii ani in randul copiilor si adolescentilor. Anxietatea se naste din FRICA+ INCERTITUDINE. Ea poate fi o stare de neliniste generalizata sau declansata de un trigger, se poate manifesta in preajma anumitor oameni, sau doar vorbind cu ei, citind anumite stiri, fara sa luam un contact direct cu factorul stresor. Deci este un pericol creat, imaginat, este o stare anticipativa, care insa se manifesta fizic si poate fi insotita de atacuri de panica.

De multe ori, persoanele care sufera atacuri de panica isi atribuie un sentiment de vina si le este jena sa se exprime. Poate interveni chiar si ipohondria, in care bolile imaginare sunt asociate cu acele palpitatii induse, in cazul unui atac de panica.

Daca in copilarie sau in adolescenta, copilul nu primeste afectiune si intelegere, ci este repezit cu replici de genul: “termina cu prostiile”, el va invata sa isi inhibe emotiile cum ar fi frica sau tristetea si sa nu le mai exprime, doar pentru a se integra social la ce este acceptabil de catre ceilalti din jur. Pe social media, singurul sentiment care predomina este fericire, de aceea vine si cu o presiune subconstienta. Credem ca trebuie sa avem un anumit corp pentru a fi iubiti, sau o relatie cu #couplegoals de indeplinit, altfel nu e valida.

Neintelegerea repetata si lipsa de afectiune duc la o sedimentare de frustrari, ce se manifesta prin tremur, irascibilitate, frica inexplicabila, stare de lesin sau nod in gat.

Pentru a opri aceste efecte asupra corpului si psihicului este necesar un proces de introspectie, fie prin execitii de auto-observare, tehnici de mindfulness, tinerea unui jurnal, meditatii si invatare in domeniul dezvoltarii personale, sedinte de consiliere psihologica, psihoterapie sau regresie hipnotica, in alte cazuri.

Totusi cand putem sti ca avem de-a face cu o teama constructiva si cand intervin de fapt atacurile de panica?

Pornind inca din neolitic, cand omul era constrans sa se apere si sa isi conserve energia pentru a supravietui, s-a dezvoltat instinctul de frica ce tine de supravietuirea noastra ca specie. A te feri de animale mari, de reptile sau de calamitati ale naturii tine pur si simplu de activitatile instinctive, adanc intiparite in ADN-ul nostru.

Teama constructiva este cea care ne motiveaza sa ne intarim organismul si psihicul. Frica de moarte poate fi un stimul puternic pentru a invata cum sa ne protejam, prin cursuri de autoaparare, arte martiale, sau poate indruma chiar spre tehnici de reconciliere cum ar fi practicile de mindlfuness.

In ambele cazuri, domina expresia: “mind over body”- sintamga adanc insamantata in invataturile antice si scrierile asiatice. Cand mintea observa ce se intampla, starea de constienta intervine si aduce cu sine gandirea rationala, analitica. Astfel, nu ne mai lasam purtati de scenarii imaginare si vedem gandurile cum vin si pleaca, fara sa ne agatam de ele si fara sa devina emotii sau somatizari in corp.

“Panica este o dezertare brusca din sine si o trecere in tabara inamica din imaginatia noastra.“- Christian Nestell Boveel

In cazul atacurilor de panica, nu se mai pune problema unei frici constructive. In acele momente de frica inexplicabila, pornite aparent din senin, persoana respectiva trece prin stari de angoasa si simte in adancul ei ca este in pericol de moarte. Disconfortul abdominal, frisoanele, tremuratul mainilor, ameteala, greata si inabilitatea de a face o miscare pot insoti aceste episoade.

Factorii care pot declansa anxietatea au originea in trecut, fiind o combinatie de stres cumulat, frustrari inhibate si un mediu care stimuleaza astfel de stari.

Cel mai adesea, atacurile de panica se dezvolta in perioada adolescentei, insa pe parcursul ultimor ani, varsta de incidenta a scazut pana in randul copiilor.

Evenimentele stresante se pot intinde pe orice plan: de la privarea de afectiune, de la nemultumirea fata de propriul corp, incapacitatea de a-si gasi un partener sau o partenera, pana la problemele legate de serviciu, bani si intretinerea unui imobil, a unei masini sau a unui copil. 

Cum putem menaja un atac de panica?

Atacul de panica este un episod in care mintea fuge in viitor si induce o stare de criza, prin palpitatii si hiperventilatie si ganduri duse la extrem privitoare la moarte.

Carl Gustav Jung spunea ca “Unde domneste intelepciunea, nu exista niciun conflict intre gandire si simtire.”

Toata discrepanta dintre trup si mintea libera care gandeste prea mult se manifesta in stari de anxietate si neliniste, sau chiar depresie. Atunci cand trupul este in prezent si mintea face proiectii in viitor se produce un gol.

1. Primul pas catre vindecare este auto-observatia si intelegerea

Cand subconstientul devine constient, partea de probleme pe care le caram din trecut se disperseaza. Intelegerea cauzei de unde a pornit totul presupune o introspectie amanuntita. Cand omul nu mai fuge de sine sista cu emotiile lui, fata sa fuga in a gasi scuze celor din jur, isi da sansa sa simta si sa proceseze o emotie mai veche. Intelegerea aduce cu sine iertarea celor care ne-au gresit si acceptarea evenimentelor trecute.

2. Adoptarea unor noi activitati fizice si a tehnicilor de relaxare

In functie de locul in care se intampla cel mai des atacurile de panica, poti aborda anumite activitati care sa te scoata din stare. Statul in natura si respiratiile adanci te ajuta sa iti oxigenezi creierul si sistemul nervos, oferind o stare de calm.

De asemena, miscarile fizice regulate sau exercitiile usoare de Yoga, fitness, pilates sau inot induc automat o cantitate de endorfine si serotonina, care ne binedispun. Orice distragere de la starea de panica este o imbunatatire. Umorul si constientizarea ca nu suntem judecati pot fi de mare folos in aceste situatii.

Discutiile cu un psiholog sau un psihoterapeut cizeleaza increderea in sine si ajuta la  trecerea peste traumele din trecut. Anxietatea nu este o pecete negativa, ci se poate manifesta in cazul tuturor oamenilor, in situatii de zi cu zi. Fiecare episod de teama excesiva poate fi depasit treptat cu mai multa intelegere, acceptare si rabdare. 

3. Comunicarea si exercitiile de auto-acceptare

Un pas foarte important este sa ne simtim intelesi si vazuti. Daca suferim e foarte bine sa avem cu cine sa comunicam. De multe ori, trauma din copilarie, chiar daca este legata de abuz, abandon sau de statut social ori etnic, este si mai adancita de faptul ca persoana in cauza nu a avut cu cine sa vorbeasca.

Da-ti voie sa discuti despre temeri cu persoanele in care simti ca ai incredere.

Daca nu, noteaza-ti. Tine-ti un jurnal si scrie-ti emotiile si trairile, fara sa te abtii.

4. Creeaza-ti o mantra

Strans legat de ce am scris mai sus este lucrul la propria persoana prin auto-acceptare. Ca sa ajugem sa ne iubim, trebuie intai sa ne acceptam si sa ne iertam greselile.

Atunci cand ne simtim nedoriti, incercam sa compensam cu prea mult si sa daruim pana obosim. Fie ajungem in epuizare sau burnout la munca, fie ne refulam in relatii toxice in care tot trebuie sa ne sacrificam.

De aceea, e bine sa ne acceptam pornind cu simple exercitii mentale.

Gaseste-ti o mantra care sa te aduca in prezent. Poate fi: „sunt aici, sunt bine”, „inspir, ma accept, expir, ma accept”, „ma iert si ma accept”.

Ideal ar fi sa o repeti de 21 de ori, aproximativ un minut din ziua ta, timp de minim o luna.

Daca simt sa discuti, te astept cu o sesiune de consiliere psihologica sau o sedinta de consiliere de dezvoltare personala online.