“Nu e normal să tremuri și să plângi”

Pe lângă frică, mai poți simți un sentiment că nu corespunzi. Că numai tu tremuri, că ceilalți se uită la tine.

Toți simțim frică. Tremurul este doar o descărcare și un mod în care corpil își reglează temperatura.

“Degeaba spui. Nu te aude nimeni.”

Anxietatea te poate face să crezi că e mai bine să fugi, să te izolezi, că oricum nu te ascultă nimeni. Asta e un răspuns la felul în care părinții te-au tratat în copilărie și nu ți-au venit în întâmpinarea nevoilor afective așa cum ai avut tu nevoie și când ai cerut.

“Ești defect sau prea sensibil.”

Când simți multă frică, în momente în care nu te aștepți, poți crede că e ceva neînregulă cu tine.

De fapt, este sistemul tău nervos care încearcă să te apere și să preîntâmpine toate pericolele.

Acest lucru se întâmplă pentru că în copilărie a trebuit să fii hipervigilent la comportamentul părinților, ca să știi cum să te adaptezi.

“Dacă faci psihoterapie ești slab.“

Dacă simți că te reglezi mai bine emoțional prin discuții cu cineva care te înțelege, nu înseamnă și că psihoterapeutul va face munca ta de autoreglare.

Tot meritul tău este că dobândești instrumentele necesare în psihoterapie și că reușești să te folosești de ele.